Ce “omite” FRF să transmită atunci când își argumentează susținerea amendamentelor la Legea Sportului privind dreptul comercial asupra folosirii rezultatelor sportive în ofertele de pariuri sportive

Categories: Opinii

 

imageResizeLuăm notă cu surprindere de o nouă exprimare publică a Federației Române de Fotbal (FRF) cu privire la  amendamentele pe care le dorește a fi aduse Legii Sportului 69 / 2000 privind exploatarea de către federațiile sportive a dreptului asupra rezultatelor sportive în relația cu operatorii de pariuri sportive. Astfel, în cursul zilei de 19.11.2017, FRF a acordat o replică unei opinii exprimate de Președintele Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, Dl. Dan Iliovici, poziție în care își etalează din nou argumentația privind respectivele amendamente.

Alegem să întreprindem prezenta comunicare doar din respect pentru opinia publică și pentru adevăr pentru că, în termeni de impact, luările de poziție ale FRF nu mai au efect, în opinia noastră fiind deja probat în toate mediile că ele au puține lucruri în comun cu realitatea. Punctele de vedere tranşante exprimate de Guvern prin MTS şi ONJN precum şi prezentarea situaţiei reale de către reprezentanţii industriei nu lasă decât o cale legiuitorului: respingerea amendamentelor propuse de către FRF.

Ne manifestăm surprinderea față de insistența cu care FRF continuă să nu accepte realitatea expusă de către noi la nivelul Comisiei pentru Învățământ, Știință, Tineret și Sport a Camerei Deputaților. Iar realitatea este aceea că, de fapt, nu există un temei juridic care să comporte acordarea unui drept comercial către federațiile naționale de sport pentru folosirea rezultatelor evenimetelor sportive de către operatorii de pariuri sportive.

Dat fiind acest context, se cuvine ca opinia publică să cunoască următoarele:

  1. Reprezentanții FRF au încercat sa creeze, la nivelul Parlamentului României, prin diverse modalități de intervenție, senzaţia că există o susţinere la nivel european pentru astfel de reglementări. Au invocat repetat, ca principal argument, un raport al Parlamentului European, respectiv Raportul Creutzmann, din 2011.

Cităm din comunicatul FRF: <iniţiativa FRF este întemeiată pe o recomandare a Parlamentului European pentru alinierea legislaţiei româneşti>. Această remarcă reprezintă o nuanțare convenabilă a adevărului, în sensul că nicăieri în cuprinsul Raportului Creutzmann nu se precizează că recomandarea este dedicată în mod explicit <alinierii legislației românești>. Astfel, FRF, probabil bazându-se pe faptul că acest aspect nu va fi și verificat, încearcă să construiască senzația că ar exista o anume presiune la nivel european pentru îndeplinirea unei astfel de modificări legislative la nivel autohton.

Adevărul este altul decât cel invocat de FRF, respectiv faptul că, din contră, se manifestă o evidenta reticență a Comisiei Europene în a încuraja revendicări ale unor alte drepturi comerciale decât cele care rezidă din conceptul de proprietate intelectuală. Dacă la nivelul Comisiei Europene s-ar fi evaluat drept oportună recomandarea din Raportul Creutzmann, din 2011 pana în prezent ar fi fost deja formulate astfel de reglementari, sub forma de Directivă sau Recomandare a Comisiei Europene. Ori nu există nimic in acest sens. Atat legislatia europeana cat si cea nationala statuteaza clar ca nu se pot revendica drepturi comerciale pentru simple date, fapte sau stiri de presa si exact asta reprezinta rezultatul sportiv. Ce <omite> FRF este să precizeze este și că, procedural vorbind, recomandările făcute la nivel de Raport al Parlamentului European nu au valoare de cadru normativ și că pot sau nu să fie preluate în cadrul normativ european. În mod elocvent, la șase ani de la emiterea Raportului Creutzmann, respectiva recomandare nu a fost preluată.

Astfel, dacă o federație sportivă este îndreptățită să dețină și să exploateze drepturile TV, de sponsorship sau ticketing, <drepturile din pariurile sportive> reprezintă o fantezie legislativă care nu poate fi instituită doar pentru că FRF a găsit o recomandare convenabilă în raportul Creutzmann.

  1. Dacă Raportul Creutzmann nu are valoare de legislație europeană, în schimb mult mai multă greutate are jurisprudența europeană, pe care FRF de asemenea o <omite>.

Vă aducem la cunoștință cauza C-203/02, respectiv William Hill (operator de pariuri din Marea Britanie) vs. British Horse Racing Board (organizatorul curselor hipice din Marea Birtanie) a Curții Europene de Justiție (CEJ). CEJ a stabilit în hotărârea sa în această cauză că operatorul de pariuri nu este grevat de a plăti organizatorului evenimentelor sportive drepturi ce rezidă din utilizarea informațiilor privind aceste evenimente în oferta de pariuri. S-a reținut astfel foarte clar că operatorul de pariuri nu datorează achitarea unui drept comercial către organizatorul de evenimente ale căror rezultate sunt folosite în ofertele de pariere.

Similar, și în alte două spețe soluționate de CEJ se stabilește că rezultatele evenimentelor sportive nu pot face obiectul revendicării unor drepturi comerciale, și acestea fiind două solide izvoare de jurisprudență.

  1. FRF încearcă să-și disimuleze inițiativa sub scopul nobil că ar folosi eventualele cuantumuri generate astfel pentru susținerea dezvoltării fotbalului de bază, cu probabila intenție de a obține simpatie publică față de cauza sa. Cităm aici din nou din poziția FRF: <Legitimitatea iniţiativei FRF este incontestabilă, cu atât mai mult cu cât poziţia publică susţinută de noi specifică în mod clar destinaţia acestor surse de venituri provenite din pariuri sportive: investiţii în dezvoltarea fotbalului la nivel de copii şi juniori şi dezvoltarea fotbalului de bază>.

 Parcurgând, însă, modul în care a enunțat FRF respectivele amendamente, remarcăm imediat că doar 5% din fondurile generate astfel se doresc a fi direcționate către fotbalul de bază:

<Sumele obţinute din această activitate se alocă cluburilor sportive şcolare, universitare, municipale, publice şi private, şi pentru combaterea fraudelor şi a manipulării rezultatelor în sport. Din sumele încasate, federaţiile sportive naţionale alocă minimum 5% cluburilor sportive şcolare, universitare şi cluburilor sportive municipale.>

Prin urmare, de fapt, 95% din ce ar obține din exploatarea unui <drept asupra pariurilor sportive> ar putea fi distribuit de FRF după bunul plac, inclusiv către cluburile private, dar desigur că acest aspect a fost <omis> în argumentația sa. Dacă ținem cont de ponderea evenimentelor sportive de la diverse niveluri pe biletele de pariuri devine foarte clar că, de fapt, nu pentru fotbalul de bază ar obține FRF aceste amendamente la Legea Sportului, calcul care suntem convinși că a fost efectuat și la Casa Fotbalului. Liga Profesionistă de Fotbal a revendicat deja o alocare proporțională către cluburile pe care le reprezintă în cazul în care aceste amendamente ar deveni lege.

Așadar, este clar că nu pentru fotbalul de bază încearcă FRF să obțină acest drept.

Încheiem prin a remarca și faptul că, în criză de argumente, FRF a folosit în expunerea sa de motive adresată Camerei Deputaților până și o stire TV veche de peste trei ani, încercând să ateste că românii pariază masiv pe evenimentele sportive. În acest sens, informăm FRF că avea la dispoziție un foarte recent și prestigios studiu în legătură cu raportarea românilor la jocurile de noroc, respectiv cel realizat de GfK România în 2016. Nu știm dacă a fost <omis> sau pur și simplu a scăpat cercetării FRF, dar cu siguranță ar fi fost mai relevant fie și pentru că este mai actual.

Actuale și actualizate ne dorim a fi pe viitor și luările de poziție ale FRF în condițiile în care, cu atât mai mult pe teme legislative, argumentațile și dezbaterile trebuie să se bazeze pe asigurarea integrității adevărului și ferindu-ne de ispita de a utiliza frânturi convenabile din acesta.

Cu deplină considerație,

Doru Gheorghiu
Director Executiv
Romanian Bookmakers – Patronatul Organizatorilor de Pariuri din România

 

 

Author: rombook_makers